Placebo at Romexpo Bucuresti

Am ajuns la Bucuresti pe la 11 dimineata. Am mers la hotel si prin mall si alea, alea. Eu eram super obosita, chiar ma gandeam cum voi face fata la concert. Ma rog, dupa ce ne-am odihnit cam o ora si jumatate, am pornit spre Romexpo. Am ajuns acolo la 5. Am urmarit oamenii, am ajuns toti la o poarta, de unde am fost trimisi inapoi, pe cealalta parte, pe cealalta poarta, (parea ca) pe celalalt capat de lume (Are vreun sens ca scriu toate astea? O sa incerc sa mai rezum.) Am ajuns la poarta corecta, era mai putina lume decat ma asteptam…Ne-au lasat inauntru in jur de 6, ceea ce a fost destul de frustrant caci am stat in soarele arzator, in cele *insert a bigger than 30 number here* aparente sau nu. Am primit bratara in patratele alb si negru facuta din hartie, pentru zona A (singura bratara in patratele alb-negru pe care o sa o port ever  ) ) Ne-am plasat cam in al 4-lea rand. Se vedea tot. TOT! Era ceva DJ care punea muzica (indie) si nu m-am abtinut sa ma batai, de parca nu eram destul de obosita. Dupa nu stiu cat timp de bataiala, a intrat trupa din deschidere: Expatriate, care au cantat ok, dar nimeni nu stia piesele, plus ca toti asteptam acelasi lucru, sigur nu pe ei. Eu stiam o piesa de la ei si-mi placea, dar nici macar n-au cantat-o. N-am murit de dezamagire, oricum. La un moment dat, au anuntat ultima piesa. Multimea in extaz.

A urmat o ora de nerabdare in care se instalau boxele gigantice, tobele imense, microfoane and all that jazz. Intr-un final, au aparut. Placebo. Multimea urla, eu de asemenea. Puteam sa vad totul atat de bineeee. Au inceput in forta cu Kitty Litter, apoi Ashtray Heart, Battle for the Sun, Soulmates never die (extazul atinge cote maxime), Every you every me (din nou, tipe isterice), Julien (se arunca un bat catre fani si aaaaahhhhh!!) The Never Ending Why, Black Eyed (aici cred ca eu am zbierat cel mai tare). La un moment dat, cineva ii arunca un pachet de tigari lui Molko,  “Thank you very much, children of Romania! Are you having fun yet? It’s fantastic to be in a country where you can smoke on stage” , zice el si iti aprinde o tigara. “From where we come from, in UK, they’re slowly taking away every piece of freedom that we have. It’s fantastic to be amongst you, filling our lungs together”. Urmeaza Meds, apoi Come Undone (o fana isi arunca sutienul pe scena). “You know what? I’m gonna have another cigarette!”, si ni se prezinta si trupa, cu ocazia asta. Special K, apoi Song to say goodbye, adica sfarsitul concertului. Nu. Primul bis Infra Red si Bitter End, apoi al doilea bis: Taste in men. Si gata. Mi-am luat afis, dupa aia am vazut ca au fost oameni care au primit autografe…asta e singurul regret.  A fost minunat. Mai vreaaau!