Nu m-am simtit niciodata atat de obosita precum ma simt acum. Abia ma
trezesc, abia ma schimb, incerc din rasputeri sa nu adorm in masina,
abia rezist sa nu pun capul pe banca. Iar daca mai am si o meditatie
dupa ore, sunt facuta KO. Asta, sau daca am ora de istorie. Nu stiu daca
am povestit vreodata despre profesoara mea de istorie. Multe nu sunt de
spus. Doar ca are o voce melodioasa si e nevoie de doar un minut ca sa
te faca sa adormi. Reusea sa faca asta atunci cand veneam la scoala
oarecum odihnita. Imaginati-va acum ce efect are asupra mea! Am nevoie
de somn, dar de unde sa il iau? Cand sa il iau? In
weekend deja nu mai am timp sa lenevesc, iar in timpul saptamanii deja
este exclus sa fac una ca asta. Ma bantuie si o durere de cap
ingrozitoare, din cauza careia, degeaba am incercat eu astazi sa dorm
cateva ore. Mi-am facut nervi, nu bine. Ma gandesc la
anul trecut, cand aveam atat de mult timp la dispozitie si cand nu stiam
ce anume sa mai fac pentru ca timpul sa treaca mai repede. Iar acum ma
aflu in exact situatia inversa. La momentul respectiv nu stiam sa
apreciez ceea ce am. Oare cand ma invat minte? Sunt sigura ca, anul
viitor, cand ma voi afla in sesiune, voi spune ca liceul a fost un fleac
si ca ma plangeam degeaba cand vorbeam de bac. Inchei aici acest post,
caci simt ca imi bubuie capul. Nu am vrut decat sa spun ca ma aflu
intr-o stare groaznica. Si maine e abia sambata! Am doua ore de istorie. Nici nu vreau sa ma gandesc. Nici nu pot acum.
No comments:
Post a Comment