Schimbările din viaţa noastră

După mai mult de cinci ani petrecuţi la acelaşi loc de muncă am simţit nevoia unei schimbări. A fost nevoia de a face alte lucruri, nevoia de a mă căuta şi regăsi în altă parte şi nu în ultimul rând de a-mi concretiza personalitatea prin întâmpinarea noutăţilor. Mi-am luat la revedere de la colegi cu emoţie în suflet şi lacrimi înăbuşite discret, căci urma să rămân fără experienţele cu ei. În acelaşi timp, schimbarea, m-a determinat să-mi aduc aminte de prima mea zi de muncă, de începuturile timide ale carierei mele şi de tot ceea ce mă face să spun acum că “a fost o experienţă pe care nu o voi uita”. Alături de toţi acei oameni am crescut, alături de ei m-am format şi am reuşit să devin ceea ce sunt astăzi.

Aşa este pentru fiecare dintre noi, indiferent de cariera pe care o avem într-un domeniu sau altul, de greutăţile pe care le întâmpinăm zilnic şi rutina stresului trebuie să mulţumim oamenilor de lângă noi, pentru că ei sunt cei de la care învăţăm zilnic.

Prin tot ceea ce întreprindem, prin experienţele pe care le avem şi nu în ultimul rând prin intermediul celor de lângă noi descoperim o frântură de lume iar frântura aceea de lume se regăseşte în fiecare individ în parte. Toate schimbările, chiar şi cele mai dorite şi entuziasmante sunt dificile pentru că au melancolia lor, pentru că ceea ce lăsăm în urma noastră, este o parte din noi.

Când mă gândesc acum la ceea ce mi-am dorit eu de fapt, ca o marturisire fireasca şi universală, spun că ar trebui permanent să simţim următorul lucru: dacă mâine e sfarşitul lumii şi nu ar mai rămâne nimic din ea, nici măcar praf pe o cometă, tot ar trebui să curăţăm cireşii din curtea noastră.

Nu trebuie să ne pierdem niciodată dorinţa de a face pentru noi cât mai mult indiferent dacă acest lucru presupune o schimbare şi chiar dacă ştim cu toţii că schimbările sunt cele mai grele decizii din viaţa noastră.

No comments:

Post a Comment