Având în vedere că vine week-end-ul şi ăla e timp liber şi sfânt pentru Botache, iar vouă v-a plăcut aşa de mult ceea ce am scris despre UBB şi tanti aia crizată, revin cu o povestioară despre altă tanti secretară, de data asta şefă. SNSPA vă spune ceva? Mi-e lene să scriu tot numele, dar mergeţi pe link pentru a vă lămuri. ( le dau şi vizitatori la ăştia, aşa rău am ajuns). En fin. Nu acesta este topicul discuţiei noastre din această minunată dimineaţă.
Botache încearcă un transfer în Bucuresh. Ştiu, ştiu, UBB va plânge amarnic dupe mine, la fel vor reacţiona şi clujenii, presa va vui, vor mai face o pauză de la ştirile despre fotbal şi huligani (nu dau nume, că mi-e frică) sau alea despre electorale sau ce pana mea mai e în vogă acuma. De ce încearcă Botache un transfer? Nu din cauză că mândra noastră capitală e mai plăcută sau mai suportabilă decât Clujul. Din contră ( sorry, ăsta e adevărul bucureştenilor, not my fault). Singurul motiv serios e distanţa rezonabilă. Între Braşov şi Cluj CFR-ul mă tot duce 5 ore dus, 5 ore întors. În cazul în care vi se pare puţin aşa, mă mai costă şi 130 ron această mică călătorie, extrem de neplăcută. Poate că şi asta vi se pare puţin, dar gândiţi-vă, sunt 130 ron în buzunarul CFR-ului. Şi ştim cu toţii ce condiţii ne oferă dânşii, drajii de ei. En fin. Acestea sunt motivele pentru care doresc să mă mut. Poate şi pentru că vreau să scriu post-uri despre altă facultă, să mai cârcotesc şi în alte părţi…Dar din nou, asta e o altă poveste .
Aşa că, ce face Botache? Ca tot omul, caută pe net, găseşte site, găseşte număr, îşi ia inima în dinţi şi sună. Răspunde o tanti, bien sur.
‘Bună ziua. SNSPA?’
‘Bună ziua. Da. Ce doriţi’
‘Păi sunt studentă la CRP în Cluj, anul I şi aş vrea să mp transfer la Bucuresh.’
‘Staţi că vă fac legătura la CRP. Aşteptaţi.’
O melodie stupidă. Aşteptăm cam 3 minute. Nu ne supărăm, ştim cum e cu legăturile şi ştim că uneori durează.
‘Bună ziua. SNSPA’
‘Bună ziua. Aş dori nişte informaţii în legătură cu un transfer. Sunt în anul I, studentă la CRP în Cluj-Napoca. La Babeş.’ (n-o fost zisă cu mândrie treaba)
‘Staţi că vă fac legătura cu secretara şefă.’
Melodie stupidă şi aştept din nou, gândindu-mă că această femeie trebuie totuşi să fi avut nişte simple informaţii de genul acesta, fără a fi nevoită să apeleze la tanti aia de sus. Dar nu ne enervăm. Vorbim de o instituţie de stat. Nimic nu ne mai miră.
‘Bună ziua. Cu ce vă pot ajuta?’
‘Bună ziua. Sunt studentă în anul I, la CRP în Cluj-Napoca. Doresc să mă transfer din anul II la SNSPA. Îmi puteţi spune ce trebuie să fac şi de ce acte am nevoie?’
‘De ce doriţi un transfer la Bucureşti?’
‘Stau în Braşov şi mi-este mai uşor să fac naveta până la Bucureşti.’
‘Deci nu aveţi domiciliul în Bucureşti?’
‘Nu. La Cluj sunt la distanţă. Aşa vreau şi la SNSPA.’
‘Îmi pare rău, dar nu cred că vi se va aproba transferul. Nu aveţi domiciliul în Bucureşti.’
‘Cum adică? Dar vreau să intru la fără frecventă.’
‘Nu contează asta. Eu vă zic de ce acte aveţi nevoie, dar sunt sigură că nu vi se va aproba.’
Mi-a zis ea de ce am nevoie şi ce tre să fac, dar nu am mai auzit nimic. Eram pur şi simplu prea şocată. Deci să ne lămurim: tanti secretara şefă de la SNSPA, catedra de Comunicare şi Relaţii Publice mi-a spus că nu mi se va aproba transferul la ei, la distantă pentru că nu am domiciliul stabil în Bucureşti. Aloooooooo gara, cine le angajează pe tufele astea? Şi cât de prost poţi fi, într-o singură zi?
Bineînţeles că este o eroare, bineînţeles că tanti avea creierul pus pe moaţe şi nu îl putea folosi la momentul respectiv. De aceea Botache tot va încerca să facă transferul. Şi dacă nu merge, voi scrise laude la adresa lor pe blog. Pentru deliciul fanilor.
Măcar ştim o treabă: secretarele îs la fel peste tot.