Ganduri de toamna

Si a venit toamna. Cum era de asteptat, ea a venit si in sufletul meu. Gandurile mele sunt frunze argintii care se desprind, cad si incep sa moara incet. Din cand in cand, cineva le mai calca in picioare, nestiind ca ele sunt mai fragile ca niciodata.

Cred ca in acest anotimp toti suntem mai sensibili, mai melancolici, poate chiar mai tristi. O parte din zi ne-o petrecem retraind momente din trecut, intrebandu-ne de ce s-au schimbat atatea, de ce ne-am schimbat si noi odata cu ele, de ce nu avem si noi parte de o bucatica de fericire ca in filmele alea de la Bollywood. Ei bine, in acest anotimp toti cautam raspunsuri, iar tot ceea ce reusim este sa avem mai multe intrebari, chiar mai complexe. Toamna, depinde de unele lucruri care in orice alta perioada din an ni se pare insignifiante: o cana cu ciocolata calda, sunetul ploii, patura care ne incalzeste noaptea, mirosul de frunze triste.

De ce oare toamna nu putem fi la fel de fericiti ca primavara? De ce spunem ca in acest anotimp lumea se scurge incet, incet, incepe sa hiberneze si renaste in anotimpul florilor. De ce? Simplu: pentru ca omenirea avea nevoie de un anotimp linistit, in care fiecare sa fie putin mai contemplativ, mai ganditor. Lumea avea nevoie de o perioada de timp in care sa faca o analiza a faptelor si intamplarilor trecute si sa incerce sa invete din greselile facute. Unde am ajunge daca am fi la fel de veseli si joviali 365 de zile pe an? Am mai simti cu adevarat fericirea sau am considera-o ceva obisnuit, cotidian? Asa cum vedem un curcubeu dupa o ploaie, asa simtim si traim fericirea in stare bruta dupa o perioada mai grea din viata noastra.

Multi dintre noi suntem mai retrasi in acest anotimp, iar prietenii nostri pot confunda asta cu o schimbare de caracter. Gresit. Daca 3 luni pe an sunt mai rezervata, mai tacuta, mai atenta la ceea ce spun, asta nu inseamna ca m-am schimbat. Intr-adevar, exista si posibilitatea ca dupa ce te comporti in felul acela un timp, sa-ti placa, sa te simti mai bine in pielea ta si sa ramai la fel si dupa ce trece toaman. Dar, majoritatea peroanelor, dupa ce trece aceastra tristete generala, isi revin si sunt din nou pline de viata si pozitive.

Toamna, te rog fii blanda cu noi, te rog fii blanda cu gandurile mele si ai grija de ele ca de copii tai. Da, suntem mai nostalgici, mai elegiaci, dar sufletul nostru tot acelas ramane. Nu va panicati daca va simtit mai indurerati si ingandurati in zilele astea, este absolut normal. Totul va trece odata cu primii fulgi gingasi de nea. Atunci cand vom simtit zapada proaspata pe pielea, ne vom aminti ca a inceput anotimpul bucurei, anotimpul in care fiecare trebuie sa fie mai bun si sa ii ajute si pe altii.